Despre Cori Tailor

Close-up of three cotton fabric swatches in teal, turquoise, and aquamarine, representing the colorful palette behind Cori Tailor’s handmade garments.

❤️ De la vis la design

Cori Tailor este studioul de creație individual al Oanei Corina Rădulescu - un designer autodidact care creează rochii și fuste la comandă ce celebrează individualitatea, culoarea și stilul vintage.

Deși și-a început cariera în inginerie structurală, Corina nu a renunțat niciodată la visul copilăriei sale de a crea haine. Într-o lume a modei rapide, a simțit nevoia de a crea ceva diferit: piese atent gândite, jucăușe, personalizate, care să te facă să simți cu adevărat specială.

Close-up of pink fabric being sewn on a Brother overlock machine, with a second Brother sewing machine in the background at Corina’s home studio in Iași, Romania.

Work in progress: green handmade dress being assembled by Corina, featuring chalk pattern lines and sewing tools at her studio in Iași, Romania.

✂️ Construit manual, de la zero

Cori Tailor nu este o casă de modă — este un colț al sufrageriei noastre din Iași, România, unde fiecare tipar este schițat, fiecare material tăiat și fiecare cusătură este realizată de Corina însăși. Este un atelier cu o singură persoană, ea ocupându-se de tot, de la schițe și mostre până la cusăturile finale. Eu sunt soțul ei — ajut în culise cu suport tehnic și de afaceri — dar fiecare piesă vestimentară este 100% viziunea ei creativă. Ceea ce a început ca niște mâzgăleli, apoi schițe, apoi o mașină de cusut primită cadou în timpul studenției, a devenit o practică zilnică și, în cele din urmă, o chemare. După ani de zile în lumea ingineriei, Corina a decis că este timpul să-și transforme pasiunea în ceva tangibil — și purtabil.

🧵 Viziunea Cori Tailor

Făcut la comandă

folosind aplicația Choozr sau dimensionarea manuală

Făcut manual în casă

fără externalizare, fără fabrici

Inspirat de stilul vintage

cu fuste ample, gulere jucăușe și croiuri atemporale

Inspirat de cultura pop

fiecare produs este denumit cu o referință

Unicat

făcut doar pentru tine, niciodată produs în masă

🌱 De unde suntem

Corina a crescut în Neagra, Neamț , într-o familie unde „designerul vestimentat” nu se afla pe lista carierelor acceptabile. Cu toate acestea, și-a păstrat visul - a schițat haine, a urmărit prezentări de modă și a mai încercat să lucreze la mașina de cusut în vacanțele de la facultate și în pauza dintre finalul facutății și primul job.

Astăzi, lucrează din apartamentul nostru din Iași. Nu e încă un atelier. Doar o mașină de cusut, o mașină de surfilat, câteva bobine de ață și un cap plin de idei și vise.

De la visele copilăriei la un mini atelier

Corina wearing the Blanche Dress on Strada Sforii in Brașov, Romania – a handmade teal fit-and-flare dress, styled with sneakers and a black backpack.

Mulțumesc

Pentru prietenii care o susțin.

Către familia care se adună în fiecare an la Bleaca Fest — micul festival de vară pe care l-am conceput împreună.

Pentru oricine alege moda lentă în locul celei rapide.

Și tuturor celor care o ajută pe Corina să își urmeze visul — prin dragoste, sprijin și creativitate împărtășită.

Îți mulțumesc că faci parte din această călătorie.

Întotdeauna am avut sentimentul că mi-a fost menit să fac asta — să creez haine, să lucrez în modă. În copilărie, făceam ținute pentru păpuși, așa cum fac multe fetițe... dar am și conceput colecții întregi, le-am dat teme și am îmbrăcat prințese Disney cu propriile mele idei. Mi-a plăcut foarte mult. Și mi-a plăcut în mod special să merg cu mama la croitorul local — țesăturile, centimetrul de croitorie, uneltele... totul mi se părea magic.

În liceu, am început să desenez din nou haine între studiul matematicii și al biologiei. Urmăream obsesiv colecțiile marilor designeri - în special pe cele ale lui Elie Saab pe atunci. În zilele noastre, mă simt mai atrasă de eleganța New Look-ului Dior. De asemenea, o admir foarte mult pe Laura Galic, una dintre creatoarele din România. Dacă aș lucra vreodată pentru altcineva în domeniul modei, aș vrea să lucrez pentru ea.

Dar când le-am spus părinților mei că vreau să urmez designul vestimentar nu m-au susținut. Au muncit din greu toată viața și voiau să aleg o carieră „sigură” și „serioasă”. Nu am avut curajul să mă opun lor - așa că am ales ingineria civilă. Și ani de zile, asta am făcut.

Dar n-am încetat niciodată să-mi doresc mai mult.

În primul meu an de facultate, l-am întâlnit pe actualul meu soț. Mi-a cumpărat prima mea mașină de cusut. A văzut acea scânteie în mine. O foloseam din când în când, dar viața mă trăgea mereu în altă direcție. După absolvire, am lucrat în roluri tehnice, inclusiv pentru o companie canadiană care proiecta structuri din lemn. M-am simțit norocoasă, dar neîmplinită.

Așa că am riscat. Mi-am părăsit locul de muncă. M-am înscris la ceea ce părea a fi o școală privată de modă promițătoare. Voiam să învăț tot ce ratasem. Din păcate, școala aceea s-a dovedit a fi o harababură - dezorganizată, dezamăgitoare și, în cele din urmă, necinstită. Am pierdut timp, energie și bani. Era cât pe ce să renunț.

Dar ceva mă tot trăgea înapoi. Și de data aceasta, nu am mai așteptat ca altcineva să mă învețe. Am început să învăț pe cont propriu. Am studiat, am exersat, am făcut greșeli și am continuat.

Acum, lucrez dintr-un colțișor al apartamentului nostru din Iași. Proiectez, schițez, tai și cos totul singură. Soțul meu mă susține cu afacerea, site-ul web, structura din spatele visului. El este motivul pentru care am ajuns până aici — și cel care îmi amintește că nu e niciodată prea târziu să începi.

Nu regret anii de inginerie — ei m-au condus la el. Și, totuși construcția de tipare seamănă mult cu ingineria.

Uneori îmi doresc să fi început mai tânără. Am 31 de ani acum și abia încep acest nou capitol, în timp ce alții din jurul meu poate sunt la o etapă mai "avansată" în viață. Dar când proiectez, schițez, cos — sunt fericită. Pentru prima dată, înțeleg cu adevărat ce înseamnă să-ți iubești munca.

Sper ca acest vis să dureze. Sper să pot transforma asta în ceva care să ne susțină. Aș face-o chiar dacă nu ar aduce niciodată bani, dar trebuie să supraviețuim — așa că iată-mă, împărtășind munca mea cu voi, sperând că cineva acolo se va identifica cu ceea ce creez.

Mulțumesc că ai citit. Și îți mulțumesc că m-ai ajutat să trăiesc puțin mai aproape de viața pe care mi-am imaginat-o dintotdeauna.

– Corina

Coșul dvs.

Coșul tău este gol